Vasile Muraru, la 40 de ani de actorie: „Mă închin înainte să intru pe scenă”.

Actorul și-a început cariera la teatrul din Bacău, unde dimineața spăla pe jos și seara era aplaudat

Vasile Muraru, care a împlinit recent 62 de ani de viață și 40 de carieră, a știut de mic ce vrea să devină.

Avea doar cinci ani când a văzut primul film, iar de atunci, copilul crescut în satul Doina din comuna nemțeană Girov nu s-a abătut de la drumul ales. Tatăl lui îl voia inginer agronom, el a ales scena.

Loading...

Azi e actor și director la Teatrul de Revistă Constantin Tănase.

Libertatea: Cum ați ajuns să fiți actor?

Vasile Muraru: Asta mi-am dorit de când am văzut primul film, făcut după un basm rusesc. Pe vremuri, venea caravana cinematografică la noi în sat și doar atunci aveam acces la filme. La final, mi-am zis că eu precum cei de pe scenă vreau să fiu.

– În școală erați perceput ca un copil vesel și talentat?

– Învățătorii mi-au dat să joc rolul lui Ștefan Apetrei din “Amintiri”. Apoi am început să imit toate vedetele. Făceam asta încă din școala generală, apoi am continuat la liceu. Îl imitam chiar și pe Nae Lăzărescu (fostul său partener de scenă, decedat în urmă cu 5 ani, care era mai mare cu 15 ani decât el – n.r.).

Liceul l-am făcut la Piatra Neamț și devenisem deja o mică vedetă a lor. M-a luat Dinu Manolache și m-a dus la Școala Populară. Alexandru Lazăr m-a ținut pe lângă el, m-a băgat în spectacole să fac figurație. Și a început să mă pregătească… Eu sunt țăran, am muncit pământul. Și acum muncesc

– Părinții v-au sprjinit în alegerea făcută?

– Daʼ de unde! Mă sprijineau și mă pregăteau pentru agricultură, ei voiau să fiu inginer agronom. Taică-meu era șef de fermă la CAP. Am și cochetat cu agronomia. Eu sunt țăran, am muncit pământul.

Și acum muncesc. Mă pricep la recoltat, secerat, treierat, la cai, la căruțe. Bunicul mă învăța cum să am grijă de animale. Copilăria mi-am petrecut-o la țară. Până am plecat la liceu, am stat numai în comună, nu ajunsesem decât la bâlci.

– Și totuși, ați ajuns în București… Și ați făcut Facultatea de Teatru și Film.

– Am ajuns la București imediat după ce am terminat liceul. Prima oară am picat la admitere. Am plecat acasă, am făcut armata, dar în paralel jucam la teatrul din Bacău. Dimineața spălam pe jos, iar seara eram aplaudat. Abia după ce am terminat armata m-am întors în Capitală, am dat din nou la Teatru și am fost admis.

– Aveți peste 40 de ani petrecuți pe scenă. Ce gen de roluri ați refuzat?

– Acum vreo 20 de ani, am refuzat rolul principal într-un film mai deocheat. M-am bucurat inițial, dar după ce am citit scenariul am zis: Nu… Nu puteam face așa ceva. Am refuzat și să joc în “Moromeții”, rolul unui țăran care bătea calul până îl omora. Bunicul meu mă învățase să iubesc animalele.

– Ce obiceiuri aveți înaintea unui spectacol?

– Mă închin înainte să intru în scenă. Totul cu ajutorul lui Dumnezeu. Sunt foarte credincios.

– În viața privată, obișnuiți să vă distrați prietenii la petreceri?

– Nu. Eu sunt doar drăguț, atent la ceilalți. Mai spun și eu câte un banc din când în când. Dar îi las pe alții să facă asta, eu sunt doar culegător… Nu se face avere din teatru

– Ce avere ați strâns în 40 de ani de actorie?

– Am făcut avere nu din teatru, ci din mai multe certificate de moștenire. Din această meserie nu prea se poate face avere.

– Până la ce vârstă v-ați propus să rămâneți pe scenă?

– Nu văd vreun actor care să se retragă, care să-și dorească și să reușească să se rupă de scenă… Voi fi pe scenă cât s-o putea, dar nici prea mult, să nu încurc.

Lasă-ne un comentariu!
Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Kira, fiica lui Gheorghe Hagi, ce reuşită! Unde predă actorie

Gica Hagi este, fără îndoială, un tată extrem de mândru. Dacă băiatul  calcă pe urmele ...